Poveste de vara 4

Astenie de vara

Ce zi ciudata! Ana nu voia sa-si aminteasca nimic azi. Ii voi urma dorinta, nu pot sa ma impotrivesc. Era trista. Trista ? Dar de ce? Nici ea nu stia. Dupa parerea mea , ......hey! stai putin....eu am voie sa-mi exprim aici parerea? Nu ;)) pentru ca sunt doar povestitor...of! Sa revenim. De ce era trista? Ii era frica de ce o astepta, frica sa renunte la sperantele ei. Astazi nu voia sa se simta legata de trecut sau de prezent , voia sa vada doar viitorul. Se simtea rea. Nu-i placea sentimentul , dar trebuia sa-l suporte caci fusese REA. Oare toti oameni se simt rai uneori sau doar ea ? Se gandea la interiorul ei. Oare ne putem schimba opiniile de la o zi la alta? De exemplu, ea merge cu metroul de 5 ani. De la inceputul vacantei, merge de 3 ori pe saptamana. In urma cu o luna, era absolut sigura ca este important sa socializezi , iar comunicarea este cheia armoniei. Dispretuia profund acei oameni care se simteau jigniti pentru simplul fapt ca le era adresata o intrebare in statia de metrou , o intrebare strict legata de circulatia metroului , nimic personal. Acum simtea ca se transformase intr-o astfel de persoana. Pur si simplu fusese nesuferita , i-a raspuns foarte sec unui tip care habar n-avea in ce parte trebuie sa o ia. Problema reala era ca ea stiam foarte bine pe unde sa-l ghideze, dar i-a fost lene sa explice. Nu stia ce o determinase sa reactioneze astfel. Credea ca poate este de vina monotonia. Cine ar vrea sa se plimbe cu metroul de 3 ori pe saptamana , dus - intors , in timpul vacantei de vara ??? Nimeni. Si totusi ea facea asta , se ducea la cor. Poate era din cauza caldurii sau a monotoniei. Dar ea nu voia sa se gandeasca la asta acum. Pur si simplu voia sa se gandesca la faptul ca a fost nesuferita si ca ea de fapt , nu voia sa fie o persoana nesuferita...