Inceputul unei sperante
In februarie, de ziua liceului a descoperit una dintre activitatile care reprezinta cireasa de pe tortul vietii de licean. Absolut nimic in lume nu se poate compara cu o piesa de teatru prezentata de trupa liceului. Ea savura fiecare moment. Este putin ciudat. Pentru ea era la fel ca si cititul unei carti. Esti nerabdator sa afli ce urmeaza mai departe si din acest motiv citesti tot mai repede.
Dar pe de alta parte iti place foarte mult ceea ce descoperi si incepi sa citesti mai incet, sa prelungesti momentul in care vei termina cartea / se va termina piesa. A intrat intr-o trupa de teatru. Se simtea bine acolo. Simtea ca putea fi libera, ca se poate detasa de tot ce este real si totusi cand iesea pe usa de la teatru, cand cobora treptele ce o conduceau spre iesire, revenea mereu la realitate. Ii placea limba latina. Spre deosebire de majoritatea colegilor ei, ea avusese in clasa precedenta o profesoara de latina exceptionala care ii insuflase pasiunea pentru acesta limba moarta. Si-a incercat fortele: a dat proba pe scoala la olimpiada de latina. A fost surprinsa, dar si fericita sa afle ca obtinuse nota cea mai mare de pe scoala. Incepea sa aiba sperante in legatura cu viata ei de liceu. Incepea sa creada ca nu era un dezastru total, desi adeseori se simtea mai mult decat invizibila. Dar ea avea nevoie sa fie altfel. Cu timpul a descoperit ca incepuse sa se 
schimbe, sa devina mult mai constienta de actiunile ei, de lumea din jurul ei. Era placut sa observi lumea in sfarsit. I se parea ca pana atunci nu traise. Dar acum stia ca traia, si mai stia un lucru : stia ca incepe sa fie DIFERITA.Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu