OLIMPIADA NATIONALA DE LIMBI CLASICE
IASI
29 aprilie - 3 mai 2008
IASI
29 aprilie - 3 mai 2008
Wow! Nu i-a venit sa creada cand si-a vazut numele figurand pe locul al III - lea pe municipiu. Ea si o colega de clasa erau amandoua pe locul III. A fost fericita cand a trecut de la etapa pe sector la cea pe municipiu , dar nu credea ca va ajunge si la cea nationala. Cu timpul incepuse sa invete ca nu trebuie mereu sa plece ureche la toate rautatile lumii. A sosit ziua plecarii la Iasi. Era emotionata si totusi in acelasi timp speriata. Nu mersese niciodata atat de departe de casa ei neinsotita de parinti.
In autocar ii fusese greata pe aproape toata durata drumului. Inca era nesigura pe propriile forte. Presiunea era mare pentru ca toti aveau incredere in ea. De asemenea, mai era un gand ce o apasa. Acolo urma sa o intalneasca pe o fosta colega din generala. In mintea ei era un singur gand: "Nu trebuie sa fiu sub asteptari!" In scurt timp a descoperit ca nu competitia era cea mai impor
tanta parte a olimpiadei. A intalnit oameni care aveau aceeasi pasiune pentru limba latina, nu colegii ei superficiali care comentau tot timpul ca latina este inutila s.a.m.d., oameni care i-au devenit prieteni neconditionat.
Ana s-a oprit din amintire. Ii era groaznic de dor de ei, ii era dor sa rada cu ei , sa manance impreuna cu ei , sau macar sa vorbeasca cu ei. Timpul petrecut la Iasi impreuna cu ei a fost o perioada foarte frumoasa pentru ea. Voia sa o puna de un tron si sa nu lase nimic sa pateze amintirea pentru ca acolo , impreuna cu ei a invatat o lectie mai importanta decat oricare alta : Prietenia este cel mai frumos sentiment de care este capabil omul. Ana stia asta , si totusi ii era dor sa vorbeasca cu ei , sa manance impreuna cu ei sau macar sa rada cu ei...
In autocar ii fusese greata pe aproape toata durata drumului. Inca era nesigura pe propriile forte. Presiunea era mare pentru ca toti aveau incredere in ea. De asemenea, mai era un gand ce o apasa. Acolo urma sa o intalneasca pe o fosta colega din generala. In mintea ei era un singur gand: "Nu trebuie sa fiu sub asteptari!" In scurt timp a descoperit ca nu competitia era cea mai impor
tanta parte a olimpiadei. A intalnit oameni care aveau aceeasi pasiune pentru limba latina, nu colegii ei superficiali care comentau tot timpul ca latina este inutila s.a.m.d., oameni care i-au devenit prieteni neconditionat.Ana s-a oprit din amintire. Ii era groaznic de dor de ei, ii era dor sa rada cu ei , sa manance impreuna cu ei , sau macar sa vorbeasca cu ei. Timpul petrecut la Iasi impreuna cu ei a fost o perioada foarte frumoasa pentru ea. Voia sa o puna de un tron si sa nu lase nimic sa pateze amintirea pentru ca acolo , impreuna cu ei a invatat o lectie mai importanta decat oricare alta : Prietenia este cel mai frumos sentiment de care este capabil omul. Ana stia asta , si totusi ii era dor sa vorbeasca cu ei , sa manance impreuna cu ei sau macar sa rada cu ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu