Poveste de vara 7

Ultima luna de scoala

Teze, teste si stres la maxim. Asa isi aminteste Ana ultima luna de scoala. Si totusi, desi a fost cea mai stresanta perioada a fost in acelasi timp si cea mai frumoasa. In niciun caz din cauza tezelor, testelor, etc. , ci datorita grupei de teatru. Inainte obisnuiau sa se vada o data pe saptamana si in ultima vreme de fiecare data cand se vedeau nu erau niciodata toti (asta o intrista). Intr-o zi de luni a plecat mult mai devreme de acasa pentru a merge la teatru. Coordonatoarea, Sidonia, le spusese la telefon sa vina doar cine simte ca vrea cu adevarat sa vina, iar Ana isi dorea asta. Cand a ajuns acolo a observat ca nu venisera doar colegii ei de trupa, ci si mai multi colegi de la alte clase. Si lor li se spusese acelasi lucru: sa vina doar daca vor cu adevarat sa vina. A fost foarte incantata sa o vada pe Sidonia. Acesta a inceput sa le vorbeasca despre un nou proiect, ca si cand toti sin sala ar fi format o trupa. La vremea aceea erau 15. Din ziua aceea au format o adevarata trupa si au venit la repetitii timp de 2 saptamani in fiecare dimineata chiar inainte de scoala. Unii au renuntat de-a lungul timpului , astfel am ramas doar 11. Ana simtea ca infloreste pe zi de trece. Se simtea vie, vesela deoarece prietenii ii dadeau viata. Acum ii este groaznic de dor de ei. Si-ar dori sa poata merge la scoala. Gata! I-au ajuns aproape 3 saptamani de vacanta. Se simtea mai mult decat pregatita sa o ia de la capat. :D Slava Domunului ca ei vor incepe repetitiile pe 1 septembrie. Va avea destul timp redevina vie. Momentan se simtea intr-un somn adanc. Totusi era recomfortant sa nu-ti faci griji pentru ziua urmatoare si sa te gandesti cate teste te asteapta. Spunand acestea, tocmai si-a promis ca se va bucura si de acesta perioada din viata ei. De ce sa o petreaca tanjind dupa clipe trecute cand acestea fac parte din ea. Mai bine se bucura de fiecare moment. Mai tarziu va avea destul timp sa tanjeasca dupa trecut. Acum voia sa tanjeasca dupa prezent. Mai erau 2 zile si urma sa plece cu corul in Austria. Se va bucura intens de urmatoarea perioada deoarece dupa o saptamana, cand se intoarce din Austria, pleaca impreuna cu parintii ei tot o saptamana si apoi pleaca inca o saptamana cu corul la mare. Astfel se face ca se va intoarce de la mare chiar de ziua ei seara, pe 6 august. Deci pana atunci nu voi mai putea sa va povestesc ce face Ana. Poate va veti intreba de ce, si chiar daca nu va intrebati eu tot va raspund. Pentru ca Ana face parte din mine si eu fac parte din ea si ne completam una pe cealalta, deci voi fi plecata cu ea...Ops! Incepe CSI New York. Am fugit! Ne place sa ne uitam impreuna : eu - Ana - povestitoare impreuna cu eu - Ana - personaj. :) Acum stiu ca pot fi DIFERITA doar daca imi doresc asta. De fapt pot face orice daca imi doresc indeajuns de mult. Si voi puteti! V-am pupat pe nas!

Poveste de vara 6

Conectati

Ana sta nerabdatoare in camera ei. Asteapta sa inceapa CSI New York. Nici ea nu stia ce-i placea mai mult la acest serial : misterul din jurul crimelor, descoperirea vinovatilor sau crima insasi ? Nu conta. Din combinatia lor rezulta faptul ca ea statea treza pana fix la 23:45 cand incepea. Considera ca era ora perfecta pentru acest serial , cu exact 15 minute inainte de miezul noptii. Si astazi fusese la cor. Pe drum i se terminase bateria de la MP3, ceea ce o enerva la culme pentru ca nu mai putea sa stea in metrou cu castile adanc indesate in urechi si sa asculte muzica preferata. Insa Ana credea ca orice lucru rau trebuie sa aiba si o urmare buna. (si chiar a avut) Datorita faptului ca nu mai putea sa stea cu castile in urechi (ceea ce o enerva la culme),pe drum a stat si a observat "colegii de compartiment" descoperind ca aproximativ 3 din 5 dintre ei aveau un set de casti bine indesate in urechi. Hei! Daca nu i s-ar fi terminat bateria, ar fi facut parte dintre acei 3 din 5. De ce ne chinuim atat de mult sa ne ascundem unii de altii si sa ne cufundam fiecare in muzica lui ? Poate din cauza superficialitatii ? NU voia sa gandeasca astfel. O irita tot ce era fals, superficial. Incepea sa creada ca in viitorul apropiat nu va mai asculta muzica in metrou, ci mai degraba isi va studia "colegii de compartiment". Ii cam placea sa ii observe pe cei din jurul ei, insa ea era schimbatoare, uneori ii placea sa fie observata, alte ori nu-i placea. Oare oamenilor din metrou le facea placere sa fie observati. Nu prea credea deoarece ei priveau undeva in gol, cu gandul departe , poate nici nu observasera ca erau observti de ea. :D Se simtea ca o spioana. Gata. Se intinde ca sa ia telecomanda televizorului. Era si mai nerabdatoare...

Poveste de vara 5

Dependenta

Ana credea ca toti suntem dependenti de ceva anume. "Nu exista om care sa nu fie dependent de ceva !". Poate ca unii sunt dependenti de calculator , altii de alcool sau tutun. Poate unii sunt dependenti de cereale sau vata de zahar , altii de emisiuni TV sau poate de paste fainoase. Dar Ana de ce era dependenta ? Ea nu voia sa fie dependenta de nimic. Si totusi era si ea dependenta de ceva : de viata de liceu , de prieteni , de piersici , de soare de mare , de nori , de padure , de pasari , de pisici...si daca se mai gandea mai gasea. Cea mai importanta dependenta era cea de viata de liceu. Bine ca , in drum sre cor trecea de 3 ori la dus si de 3 ori la intors pe saptamana pe langa liceu. Ii placea sa-l priveasca , parea pustiu. Doar cativa porumbei rataciti se zareau pe acoperis. Dar dependenta de prieteni ? Si aceasta era importanta . Ana era intr-un fel membra a 4 grupuri diferite si totusi asemanatoare in acelasi timp : trupa de teatru , corul , clasa si grupul de olimpici de la Iasi. Ana le clasifica dupa cum se simtea in cadrul acestora. Corul semana cu clasa deoarece in clasa erau doar 2 baieti si 27 de fete , iar in cor 4 baieti si aprox. 35 de fete. Astfel se facea ca existau mereu neintelegeri intre fete, iar atmosfera era adeseori ciudat de tensionata. Pe de alta parte trupa de teatru semana cu grupa de olimpici. Ana se simtea minunat in preajma lor , simtea ca putea sa fie asa cum este fara sa fie judecata gresit. In celelalte 2 grupuri se simtea privita mereu in detaliu si cautate pentru orice imperfectiune , dar in grupa de teatru si a olimpicilor stia ca imperfectiunile nu sunt bariere , ci sunt acceptate. Stia si de ce : pentru ca acestia erau PRIETENi adevarati. Din nou se aplica teoria prieteniei......ii era dor de ei...

Poveste de vara 4

Astenie de vara

Ce zi ciudata! Ana nu voia sa-si aminteasca nimic azi. Ii voi urma dorinta, nu pot sa ma impotrivesc. Era trista. Trista ? Dar de ce? Nici ea nu stia. Dupa parerea mea , ......hey! stai putin....eu am voie sa-mi exprim aici parerea? Nu ;)) pentru ca sunt doar povestitor...of! Sa revenim. De ce era trista? Ii era frica de ce o astepta, frica sa renunte la sperantele ei. Astazi nu voia sa se simta legata de trecut sau de prezent , voia sa vada doar viitorul. Se simtea rea. Nu-i placea sentimentul , dar trebuia sa-l suporte caci fusese REA. Oare toti oameni se simt rai uneori sau doar ea ? Se gandea la interiorul ei. Oare ne putem schimba opiniile de la o zi la alta? De exemplu, ea merge cu metroul de 5 ani. De la inceputul vacantei, merge de 3 ori pe saptamana. In urma cu o luna, era absolut sigura ca este important sa socializezi , iar comunicarea este cheia armoniei. Dispretuia profund acei oameni care se simteau jigniti pentru simplul fapt ca le era adresata o intrebare in statia de metrou , o intrebare strict legata de circulatia metroului , nimic personal. Acum simtea ca se transformase intr-o astfel de persoana. Pur si simplu fusese nesuferita , i-a raspuns foarte sec unui tip care habar n-avea in ce parte trebuie sa o ia. Problema reala era ca ea stiam foarte bine pe unde sa-l ghideze, dar i-a fost lene sa explice. Nu stia ce o determinase sa reactioneze astfel. Credea ca poate este de vina monotonia. Cine ar vrea sa se plimbe cu metroul de 3 ori pe saptamana , dus - intors , in timpul vacantei de vara ??? Nimeni. Si totusi ea facea asta , se ducea la cor. Poate era din cauza caldurii sau a monotoniei. Dar ea nu voia sa se gandeasca la asta acum. Pur si simplu voia sa se gandesca la faptul ca a fost nesuferita si ca ea de fapt , nu voia sa fie o persoana nesuferita...

Poveste de vara 3

OLIMPIADA NATIONALA DE LIMBI CLASICE
IASI
29 aprilie - 3 mai 2008

Wow! Nu i-a venit sa creada cand si-a vazut numele figurand pe locul al III - lea pe municipiu. Ea si o colega de clasa erau amandoua pe locul III. A fost fericita cand a trecut de la etapa pe sector la cea pe municipiu , dar nu credea ca va ajunge si la cea nationala. Cu timpul incepuse sa invete ca nu trebuie mereu sa plece ureche la toate rautatile lumii. A sosit ziua plecarii la Iasi. Era emotionata si totusi in acelasi timp speriata. Nu mersese niciodata atat de departe de casa ei neinsotita de parinti.
In autocar ii fusese greata pe aproape toata durata drumului. Inca era nesigura pe propriile forte. Presiunea era mare pentru ca toti aveau incredere in ea. De asemenea, mai era un gand ce o apasa. Acolo urma sa o intalneasca pe o fosta colega din generala. In mintea ei era un singur gand: "Nu trebuie sa fiu sub asteptari!" In scurt timp a descoperit ca nu competitia era cea mai importanta parte a olimpiadei. A intalnit oameni care aveau aceeasi pasiune pentru limba latina, nu colegii ei superficiali care comentau tot timpul ca latina este inutila s.a.m.d., oameni care i-au devenit prieteni neconditionat.
Ana s-a oprit din amintire. Ii era groaznic de dor de ei, ii era dor sa rada cu ei , sa manance impreuna cu ei , sau macar sa vorbeasca cu ei. Timpul petrecut la Iasi impreuna cu ei a fost o perioada foarte frumoasa pentru ea. Voia sa o puna de un tron si sa nu lase nimic sa pateze amintirea pentru ca acolo , impreuna cu ei a invatat o lectie mai importanta decat oricare alta : Prietenia este cel mai frumos sentiment de care este capabil omul. Ana stia asta , si totusi ii era dor sa vorbeasca cu ei , sa manance impreuna cu ei sau macar sa rada cu ei...

Poveste de vara 2

Inceputul unei sperante

In februarie, de ziua liceului a descoperit una dintre activitatile care reprezinta cireasa de pe tortul vietii de licean. Absolut nimic in lume nu se poate compara cu o piesa de teatru prezentata de trupa liceului. Ea savura fiecare moment. Este putin ciudat. Pentru ea era la fel ca si cititul unei carti. Esti nerabdator sa afli ce urmeaza mai departe si din acest motiv citesti tot mai repede. Dar pe de alta parte iti place foarte mult ceea ce descoperi si incepi sa citesti mai incet, sa prelungesti momentul in care vei termina cartea / se va termina piesa. A intrat intr-o trupa de teatru. Se simtea bine acolo. Simtea ca putea fi libera, ca se poate detasa de tot ce este real si totusi cand iesea pe usa de la teatru, cand cobora treptele ce o conduceau spre iesire, revenea mereu la realitate. Ii placea limba latina. Spre deosebire de majoritatea colegilor ei, ea avusese in clasa precedenta o profesoara de latina exceptionala care ii insuflase pasiunea pentru acesta limba moarta. Si-a incercat fortele: a dat proba pe scoala la olimpiada de latina. A fost surprinsa, dar si fericita sa afle ca obtinuse nota cea mai mare de pe scoala. Incepea sa aiba sperante in legatura cu viata ei de liceu. Incepea sa creada ca nu era un dezastru total, desi adeseori se simtea mai mult decat invizibila. Dar ea avea nevoie sa fie altfel. Cu timpul a descoperit ca incepuse sa se schimbe, sa devina mult mai constienta de actiunile ei, de lumea din jurul ei. Era placut sa observi lumea in sfarsit. I se parea ca pana atunci nu traise. Dar acum stia ca traia, si mai stia un lucru : stia ca incepe sa fie DIFERITA.

Va urma...

Poveste de vara 1

Vacanta de Craciun

A stat in camera ei...avea teme de vacanta desi aceasta dura doar 2 saptamani. Cui ii arde de teme in vacanta? Dar mai ales in vacanta de Craciun. Caciunul avea o semnificatie speciala pentru ea pentru ca ea avea tendinta sa creada ca orice om poate fi mai bun daca chiar isi doreste acest lucru. Poate privea lumea prea bine. Intr-un fel avea dreptate...toata lumea parca innebunise. Tocmai pentru ca era increzatoare intr-o lume mai buna a avut de suferit. Insa i s-a intamplat si un lucru bun totusi. Avand in vedere ca in clasa s-a tras la sorti fiecare cui sa-i cumpere cadou de Craciun si ea a cumparat un cadou pentru o fata. In mod miraculos degetele ei au extras din urna improvizata ( sapca unui baiat )numele unei fete care lipsea foarte mult de la scoala si cu care nu prea interactionase deloc. Iar daca interactionase scapase doar cu o figura rautacioasa din partea ei. Nu apucase sa ii dea cadoul inainte de vacanta deoarece aceasta nu venise la scoala. Cadoul zacea parasit pe biroul mult prea aglomerat. A trecut Craciunul. A trecut si Revelionul. Si-a promis ei ca va incerca sa-si modereze increderea in cei care nu merita increderea ei. A inceput scoala. Dupa doua saptamani a aparut si A. pe la scoala. S-a dus cu cadoul ( il purta in fiecare zi cu ea in ghiozdan ) spre ea, fara prea multe sperante insa. A. aflase deja de la la prietenele ei false ca cea care se indrepta spre ea era cea care trebuise sa-i cumpere cadoul, insa a parut foarte surprinsa ca aceasta chiar i-a cumparat un cadou, in ciuda felului in care a tratat-o. Au inceput sa vorbeasca despre tot felul. A. s-a mutat cu ea in banca, caci ea statea singura in banca de mult timp. Fata noastra i-a explicat ca ea nu vrea sa fie ca toti ceilalti, ea vrea sa fie DIFERITA.

Va urma...

Poveste de vara

Hmm...era o fata in prima dimineata din vacanta de vara propriu zisa. Statea in patul ei bine cunoscut, in care si-a petrecut atatea nopti studiind cine stie ce lectie chinuitoare. Isi tinea bratele in jurul genunchilor. Tocmai terminase primul an de liceu din viata ei. Cand a trecut asa de repede? Incerca din rasputeri sa faca o comparatie intre ea, de atunci, si ea, cea de cu un an inainte. Sa rascolim un pic in amintirile ei.

Prima zi de scoala

A plecat increzatoare de acasa, desi nu stia de ce. Poate isi dorea sa-si faca prietene? Poate sa se cunoasca pe ea insasi? Poate sa faca parte dintr-un colectiv unit? De dapt isi dorea pur si simplu sa fie acceptata asa cum era. Privea unele lucruri destul de gresit. Avea nevoie ca cei din jurul ei sa o accepte pentru ca apoi sa ajunga sa se accepte ea pe sine. In prima zi de scoala a revenit in camera ei sigura de acasa cu o falsa speranta ca totul va fi bine. Ce iluzii!

Dupa 2 luni

Deja avusese loc Balul Bobocilor, incepuse usor sa-si cunoasca colegii ( sau asta credea ea ) si avea note destul de incurajatoare ( inca nu luase celebrul 4 din liceu ). Colega ei de banca iesise Miss la Bal, se bucurase enorm pentru ea si aceasta la o saptamana dupa fericitul eveniment si-a ales alta colega de banca. S-a simtit groaznic, incepuse sa creada ca este ceva in neregula cu ea...incepuse sa observe ca totusi lumea nu este atat de ingaduitoare cu tine decat daca esti la fel ca toti ceilalti. Ea a ales sa fie DIFERITA de ceilalti.

Va urma...

"Iubire in culori de lac de unghii"

Ieri seara mi-am sters unghiile cu acetona si mi le-am facut cu alta culoare.In timp ce admiram stralucirea noii culori, iata ce mi-a mai scornit mintea:

"Iubirea este la fel ca oja"

Sa analizam putin afirmatia mea :D :
- Daca aplicam oja intr-un singur strat ( sa iubesti singur, persoana iubita sa nu-ti dea atentie ) putem spune ca este ok, dar totusi n-are rost.
- Daca aplicam oja in doua straturi ( cuplu ) deja manichiura capata o stralucire aparte, deja ne simtim mandre.
- Daca, cu mare grija, aplicam stratul al 3-lea ( grija, atentie, respect unul fata de celalalt ) manichiura este fabuloasa, la fel si iubirea
- Exista nuante de oja ( baieti ) foarte variate - avem de unde alege
- Unele nuante ne plac foarte mult, ne atrag atentia, si totusi nu rezista mult pe unghii :( - la fel ca si baietii, de obicei, cei frumosi nu sunt prea fideli
- De asemenea, avem pe unghii o anumita nuanta ( deci avem o relatie cu un baiat ) si ne plimbam prin oras si intram intamplator intr-un magazin de cosmetice. Acolo vedem o nuanta de oja spectaculoasa si ni se pare mai frumoasa decat cea de pe unghiile noastre ( la fel cum uneori este foarte tentant ceea ce nu avem ) si atunci incepe o dilema : "-Imi place mult culoarea actuala" si totusi "-Vai, dar cealalta este absolut magnifica!!!" "-Nu ma pot decide pe care sa o pastrez ."

Totusi cred ca exista multe deosebiri intre iubire si un lac de unghii :
-La o oja intr-o culoare este mai usor de renuntat decat la o relatie
-Un lac de unghii te face sa te simti frumoasa, dar nu stie sa faca masaj la picioare
-O oja nu are niciodata pretentia sa o suni
-Fara oja te poti simti implinita complet, dar fara iubire nu.
-Oja se usuca complet in o ora, o relatie se consolideaza in mult mai mult timp
-Iubirea este esenta vietii, oja nu.

As mai putea sa continui, dar nu am timp :D, ma duc sa-mi colorez unghiile cu alta culoare ;))

Cat de mult poate insemna o carte?

Cui ii place sa citeasca? In zilele noastre imi este destul de greu sa cred ca multi ar raspunde afirmativ. Parca nu as face parte din lumea asta. Mie imi place sa citesc. Nu stiu daca este un avantaj sau nu. Pacat ca citesc , in cea mai mare parte a timpului , carti care imi plac si care nu prea imi trebuiesc pentru scoala. Ma simt ciudat cand trebuie sa citesc pentru scoala pentru ca stiti si voi cum e : esti stresat pentru ca ai un termen pana la care trebuie sa termini de citit acea carte. Ceea ce este foarte aiurea. O carte trebuie citita asa cum simti, cum simte fiecare. Daca ti se va parea interesanta, normal ca o vei citi repede, dar sa fim putin realisti. Cui i s-ar putea parea interesanta o carte care trebuie citita pentru scoala ??? Sa lasam asta. :D. De fapt nu din cauza asta am inceput sa scriu acest articol, ci pentru a va vorbi despre ultima carte pe care am citit-o. :D Am terminat-o acum aproximativ 3 ore si 41 min. Sunt putin trista. Am terminat al 4-lea si cel din urma volum al romanului. Cartile astea au fost absolut esentiale in descoperirea mea ca persoana. Unii ar spune ca aberez...poate asa e, dar asta ma face sa ma simt bine. Am descoperit in primul rand ca nu sunt asa cum credeam. Asta sigur este ceva important. Mie asa imi pare. Cum poate o carte sa te schimbe atat de mult? Unele carti ajungi sa crezi ca au puteri magice. Sunt persoane (parintii) care incearca de ani de zile sa ne schimbe unele obiceiuri si probabil nu au reusit nimic pana acum. Asta pana cand citesti o carte cu adevarat pretioasa si te identifici cu un personaj din acea carte. Apoi incepi sa-ti doresti sa fii ca acel personaj. Este la fel ca atunci cand eram mici si bunicii / parintii neciteau povestii cu printi, printese, zmei s.a.m.d. Si atunci ne identificam cu acele personaje. Atunci nu ni se parea ciudat sa citim. Eram nerabdatori sa invatam sa citim, de fapt. Acum nu ni se pare ceva la moda. Eu cred ca o carte poate fi mai frumoasa in functie de cat de mult iti doresti sa o citesti si sa o intelegi... . Fiecare isi face optiunile zi de zi. Vrei sa citesti / Nu vrei sa citesti ? Este o optiune pe care o poti bifa in orice zi.

"Marginalizati - episodul 3"

Cred ca am mai descoperit un nou tip de marginalizare : bunurile materiale. Este o mare problema in zilele noastre. Citeam zilele trecute intr-o revista ( nu dau nume , nu fac publicitate ) o povestire a unei fete careia ii placea de un baiat si spunea ca are multe calitati, este foarte dragut, dar nu are bani. De asemenea spunea ca ea are bani si ca ii place sa frecventeze cluburile, terasele, etc., pe cand el nu-si permite asa ceva si de aceea avea o dilema in a fi sau a nu fi cu acel baiat. Am ramas absolut scarbita cand am terminat de citit. Copiii fara bunuri materiale au devenit ocoliti, iar cei cu multe bunuri materiale au ajuns sa se creada cu superiori celorlalti. Cred ca este o problema la nivel general: totul se invarte in jurul banilor. Si totusi, cand au ajuns bunurile materiale mai importante decat sufletul cuiva, decat abilitatile si calitatile sale? Ajungem sa ignoram lucrurile cu adevarat importante si sa ne agatam de lucruri superficiale...trist, dar adevarat

"Marginalizati - episodul 2"

Astazi va voi prezenta un alt tip de marginalizare: rasismul. Este incredibil cat de raspandit este rasismul, dar din pacate adevarat. Ma enerveaza faptul ca ascultam diferite opinii, intamplari, etc. ale celor din jurul nostru si ajungem sa ne formam niste opinii gresite despre anumiti oameni, fara a cunoaste acei oameni. Daca intalnim un om dintr-un neam si nu este tocmai un om corect sau amabil este total gresit sa judecam intregul neam, tara, etc. doar pentru ca un membru al acelui neam este intr-un anumit fel. In final acestia ajung sa fie marginalizati din cauza ideilor preconcepute.

"Singuri in multime -> marginalizati "

De ce suntem atat de rai unii cu altii? Peste tot in orice"colectiv" se intalnesc 2 grupe majoritare de oameni: grupa "smecherilor" si grupa "fraieri" (in opinia smecherilor) sau grupa celor marginalizati.Pot exista foarte multe motive pentru a marginaliza pe cineva.Eu voi incerca sa vi le prezint pe cele observate de mine.

Episodul I : "Diferenta nivelului de vointa

Caracateristici "Grupa smecheri" :
- nivel scazut de vointa in dorinta de a face ceva cu viata lor
- nu prea stiu ce vor de la viata lor
- se cred cei mai buni, desi unii dintre ei abia stiu sa scrie corect
- se intalneste frecvent la aceasta grupa "spiritul de turma"
- dispretuiesc orice lucru care are legatura cu impunerea regulilor
Obisnuiesc sa-i marginalizeze pe cei de la ei din clasa care sunt considerati "tocilari".Nu iarta nimic.Totul tine de vointa. Daca ei si-ar dori, si ei ar putea sa aiba note la fel de mari. Eu nu inteleg mentalitatea lor. De ce il marginalizeaza pe acela care este olimpic la o materie sau chiar la mai multe ? ; tocmai pe acela care are o vointa atat de putenica.

Caracteristici "Grupa celor marginalizati":
- sunt atenti la actiunile pe care le intreprind zi de zi
- se concentreaza asupra unor scopuri bine definite in viata lor
- uneori trec prin diferite etape grele in care trebuie sa accepte diferite insulte sau observatii rautacioase care le sunt adresate gratis si neaparat numai atunci cand este toata turma de fata.Daca este doar un membru sau doi nu are niciun haz.
- se sprijina unul pe celalalt in diferite probleme
- unii reusesc sa treaca peste insultele lor o vreme , dar sunt doborati incet, incet. Dupa cateva zile de tristete suprema acestia se ridica si devin mai puternici decat credeau ca pot fi.

Fictiune : "Monstrul"

Stau, aştept în tăcere, sunt într-o staţie de metrou, alerg dar nu ştiu încotro mă îndrept. Iată că vine "monstrul": i s-a servit prada, înghite o cantitate uriaşă de suflete nevinovate şi se indreaptă spre o nouă destinaţie necunoscută în căutare de sânge. Păşesc înăuntrul său şi parcă pătrund într-o nouă lume.
Zăresc o fiinţă ce stă pe un scaun. E tânără. Poartă pantofi albi. I se vede trupul zvelt şi suplu, albeaţa pielii, părul negru. E în şorţ alb. În jurul taliei ,o eşarfă din mătase neagră, legată neglijent. În păr, o bentiţă de un albastru închis. Pare atât de fragilă.
Mă aşez lângă ea. Aceasta deschide ochii de un albastru indigo şi mă pătrunde cu privirea până în adâncul sufletului.
"Ce cauţi în lumea noastră?"..............................
Dar cine a vorbit? Fiinţa de lângă mine nu şi-a mişcat buzele crăpate de vânt.
"Nu mă auzi? Sunt chiar lângă tine. "Era o voce plină de amărăciune".
Atunci am realizat: putem comunica numai prin puterea gândului.
"Şi tu ai fost atrasă de cântec?"
Da. Am auzit un cântec care m-a atras în adâncuri, însă de atunci nu-mi amintesc unde merg.
Deodată am observat că nu eram singure. Un bărbat străin apare din umbră. Ca şi ea, este tânăr şi tot îmbrăcat în alb. Este un bărbat elegant, înalt şi subţire.
"Toţi am păţit la fel. A fost chemarea destinului." spuse acesta.
"Am fost selectaţi spre a pătrunde în această lume, continuă ea. Aici timpul stă pe loc. Suntem prinşi în capcana timpului, căci de când am intrat deloc nu ne-am schimbat. În ochii săi albaştri se citea tristeţea şi un dor nestăpânit ,iar lacrimile începură a i se prelinge pe obrajii parcă abia fulguiţi.
Şi de atunci tot caut... merg... merg... alerg... nu ştiu cât timp a trecut, dar încă nu am renunţat la găsirea unei ieşiri din acest infern.
Tocmai când mă simţeam secată de forţe am zărit-o... în faţa mea apăru o uşă. Cuprinsă de o dorinţă arzătoare pun mana pe mânerul uşii... deodată mă cuprinde un val de căldură. Era o mână ce-mi străpungea umărul stâng.
Mă trezesc parcă dintr-un somn adânc de secole... în stânga mea, pe scaun stă o fată tânără, îmbrăcată într-un şorţ alb, în jurul taliei, o eşarfă de mătase neagră, cu ochii albaştri indigo si părul negru........... aţipisem, aşteptând........... "monstrul".

"Fulgerul : un semn divin?"

Întunericul atotputernic cucereşte rapid teritorii masive din bolta cerească. Necruţătorul vânt parcă ar vrea să-i smulgă dintre noi pe cei nedemni de această lume...si totusi cine decine daca cineva este indeajuns de demn sau nu pentru un anumit lucru? O fâşie de lumină străpunge cerul. Parcă ar ţese o legătură între planul cosmic si cel terestru. Poate părea un lucru total nesemnificativ pentru neştiutori. Puţini sunt cei care cunosc secretul: fulgerul reuneşte lumea oamenilor şi lumea îngerilor. Aceste lumi sunt despărţite doar de o bucata de material asemenea mătăsii, un lucru de neatins. Ar vrea să ne amintească de unde am pornit bătălia vieţii, în ce stadiu am ajuns şi să ne îndrume către reuşită. Oare tu te vei lăsa doborât de greutăţile vieţii sau vei înfrunta curajos orice destin? Totul depinde doar de tine, de felul cum îţi conduci instinctele şi dorinţele. Semnul divin te va călăuzi...

"Timpul"

Timpul este o tema foarte interesanta in opinia mea. Deseori ascultam mii de scuze ale prietenilor sau ale cunostintelor spunand ca nu au putut face un anumit lucru deoarece :
"- Nu am avut timp...am avut de facut..."
Mi se pare ca lipsa timpului este un argument mai mult decat stupid !!! De ce unele persoane isi permit ca pe durata unei zile sa se ocupe de toate lucrurile promise, iar altele nu ? Adevarul este ca TOTI AVEM ACELASI TIMP : 24 h / zi .... nimeni nu are mai mult sau mai putin.
Eu cred ca problema tine de seriozitatea unei persoane. Daca o persoana este serioasa si chiar isi doreste sa faca toate lucrurile care ii plac va asigur, din proprie experienta, ca acea persoana se va descurca cu toate activitatile pe care le intreprinde.
De asemenea, timpul este o notiune foarte relativa deoarece uneori timpul trece foarte greu, iar alta data timpul parca zboara cu niste aripi imense.
Un mare filozof spunea intr-una din lucrarile sale ca exista 2 tipuri de timp:
1. Un timp exterior care trece exact asa cum il stim cu totii, cel numarat de fiecare "tic" , "tac" al unui ceas.
2. Un timp interior care trece in functie de trairile sufletesti ale fiecaruia. Desigur cred ca toti ati observat ca atunci cand suntem in mijlocul unei actiuni placute ( stat la calculator, ascultat muzica, etc.) ni se pare ca timpul trece foarte repede, iar cand abia asteptam sa treaca orele la scoala, avem impresia ca timpul sta pe loc.
In concluzie, consider ca fiecare dintre noi trebuie sa avem mare grija cum ne administram "timpul" astfel incat sa avem timp si pentru activitatile placute, dar si pentru cele mai putin placute.

"Neglijenta"

Exact…ati citit bine : neglijenta…fata de un animal, fata de viata sociala, fata de propria persoana , dar cred ca cea mai importanta este neglijenta parintilor din zilele noastre fata de copiii lor. Acest fenomen este foarte frecvent, eu il observ zi de zi (merg cu metroul). Este absolut scandalos!

Exista 2 posibilitati prin care se manifesta aceasta neglijenta:

1. Tot mai multi parinti considera ca banii castigati din carierele lor de succes le pot tine locul acasa langa copiii lor. Astfel copiii sunt scapati din mana si recurg la tot felul de metode prin care vor sa atraga atentia parintilor: incep sa bea, sa fumeze si isi creeaza un grup de prieteni, cel mai adesea falsi, pur si simplu din dorinta de a apartine unui grup. Avand in vedere faptul ca in familie nu se simt in largul lor, nu conteaza cine intra in anturajul lor, conteaza doar sa se simta acceptati.
2. De asemenea mai sunt si parinti care sunt prizonieri ale unor direrite vicii: alcool, tutun, droguri, etc. Acestia prefera sa-ti trimita copiii la cersit pentru a le procura ceva bani cu care sa-si poata intretina viciul, in loc sa incerce sa-si gaseasca o slujba decenta, sa se ingrijeasca de ei insisi si de copiii lor. Acesti copiii nu mai au parte de copilarie sau de alte lucruri care altora li se par lucruri perfect normale. Lucruri banale pentru unii sunt comori la care pot doar sa viseze acesti copii.

Copiii sunt cei mai importanti, in opinia mea, deoarece ei reprezinta generatia ce va urma. Daca copiii sunt neglijati si generatia va fi una “neglijata”.

In concluzie, pentru a deveni o generatie cat de cat normala moral, fizic, consider ca fiecare parinte ar trebui sa se intrebe din cand in cand: “Oare ce mai face copilul nostru ?”

Introducere

Din moment ce ati accesat acest blog as vrea sa va urez : Bun venit ! Sper ca aici veti gasi multe informatii interesante despre lucrurile care fac parte din cea mai frumoasa etapa a vietii noastre: adolescenta. Nu m-as supara daca, in caz ca aveti putin timp, il aratati si prietenilor :D.

Lectura placuta tuturor!

Anutza