Fictiune : "Monstrul"

Stau, aştept în tăcere, sunt într-o staţie de metrou, alerg dar nu ştiu încotro mă îndrept. Iată că vine "monstrul": i s-a servit prada, înghite o cantitate uriaşă de suflete nevinovate şi se indreaptă spre o nouă destinaţie necunoscută în căutare de sânge. Păşesc înăuntrul său şi parcă pătrund într-o nouă lume.
Zăresc o fiinţă ce stă pe un scaun. E tânără. Poartă pantofi albi. I se vede trupul zvelt şi suplu, albeaţa pielii, părul negru. E în şorţ alb. În jurul taliei ,o eşarfă din mătase neagră, legată neglijent. În păr, o bentiţă de un albastru închis. Pare atât de fragilă.
Mă aşez lângă ea. Aceasta deschide ochii de un albastru indigo şi mă pătrunde cu privirea până în adâncul sufletului.
"Ce cauţi în lumea noastră?"..............................
Dar cine a vorbit? Fiinţa de lângă mine nu şi-a mişcat buzele crăpate de vânt.
"Nu mă auzi? Sunt chiar lângă tine. "Era o voce plină de amărăciune".
Atunci am realizat: putem comunica numai prin puterea gândului.
"Şi tu ai fost atrasă de cântec?"
Da. Am auzit un cântec care m-a atras în adâncuri, însă de atunci nu-mi amintesc unde merg.
Deodată am observat că nu eram singure. Un bărbat străin apare din umbră. Ca şi ea, este tânăr şi tot îmbrăcat în alb. Este un bărbat elegant, înalt şi subţire.
"Toţi am păţit la fel. A fost chemarea destinului." spuse acesta.
"Am fost selectaţi spre a pătrunde în această lume, continuă ea. Aici timpul stă pe loc. Suntem prinşi în capcana timpului, căci de când am intrat deloc nu ne-am schimbat. În ochii săi albaştri se citea tristeţea şi un dor nestăpânit ,iar lacrimile începură a i se prelinge pe obrajii parcă abia fulguiţi.
Şi de atunci tot caut... merg... merg... alerg... nu ştiu cât timp a trecut, dar încă nu am renunţat la găsirea unei ieşiri din acest infern.
Tocmai când mă simţeam secată de forţe am zărit-o... în faţa mea apăru o uşă. Cuprinsă de o dorinţă arzătoare pun mana pe mânerul uşii... deodată mă cuprinde un val de căldură. Era o mână ce-mi străpungea umărul stâng.
Mă trezesc parcă dintr-un somn adânc de secole... în stânga mea, pe scaun stă o fată tânără, îmbrăcată într-un şorţ alb, în jurul taliei, o eşarfă de mătase neagră, cu ochii albaştri indigo si părul negru........... aţipisem, aşteptând........... "monstrul".