adopt your own virtual pet!

Nu am chef azi

Poveste de vara 7

Ultima luna de scoala

Teze, teste si stres la maxim. Asa isi aminteste Ana ultima luna de scoala. Si totusi, desi a fost cea mai stresanta perioada a fost in acelasi timp si cea mai frumoasa. In niciun caz din cauza tezelor, testelor, etc. , ci datorita grupei de teatru. Inainte obisnuiau sa se vada o data pe saptamana si in ultima vreme de fiecare data cand se vedeau nu erau niciodata toti (asta o intrista). Intr-o zi de luni a plecat mult mai devreme de acasa pentru a merge la teatru. Coordonatoarea, Sidonia, le spusese la telefon sa vina doar cine simte ca vrea cu adevarat sa vina, iar Ana isi dorea asta. Cand a ajuns acolo a observat ca nu venisera doar colegii ei de trupa, ci si mai multi colegi de la alte clase. Si lor li se spusese acelasi lucru: sa vina doar daca vor cu adevarat sa vina. A fost foarte incantata sa o vada pe Sidonia. Acesta a inceput sa le vorbeasca despre un nou proiect, ca si cand toti sin sala ar fi format o trupa. La vremea aceea erau 15. Din ziua aceea au format o adevarata trupa si au venit la repetitii timp de 2 saptamani in fiecare dimineata chiar inainte de scoala. Unii au renuntat de-a lungul timpului , astfel am ramas doar 11. Ana simtea ca infloreste pe zi de trece. Se simtea vie, vesela deoarece prietenii ii dadeau viata. Acum ii este groaznic de dor de ei. Si-ar dori sa poata merge la scoala. Gata! I-au ajuns aproape 3 saptamani de vacanta. Se simtea mai mult decat pregatita sa o ia de la capat. :D Slava Domunului ca ei vor incepe repetitiile pe 1 septembrie. Va avea destul timp redevina vie. Momentan se simtea intr-un somn adanc. Totusi era recomfortant sa nu-ti faci griji pentru ziua urmatoare si sa te gandesti cate teste te asteapta. Spunand acestea, tocmai si-a promis ca se va bucura si de acesta perioada din viata ei. De ce sa o petreaca tanjind dupa clipe trecute cand acestea fac parte din ea. Mai bine se bucura de fiecare moment. Mai tarziu va avea destul timp sa tanjeasca dupa trecut. Acum voia sa tanjeasca dupa prezent. Mai erau 2 zile si urma sa plece cu corul in Austria. Se va bucura intens de urmatoarea perioada deoarece dupa o saptamana, cand se intoarce din Austria, pleaca impreuna cu parintii ei tot o saptamana si apoi pleaca inca o saptamana cu corul la mare. Astfel se face ca se va intoarce de la mare chiar de ziua ei seara, pe 6 august. Deci pana atunci nu voi mai putea sa va povestesc ce face Ana. Poate va veti intreba de ce, si chiar daca nu va intrebati eu tot va raspund. Pentru ca Ana face parte din mine si eu fac parte din ea si ne completam una pe cealalta, deci voi fi plecata cu ea...Ops! Incepe CSI New York. Am fugit! Ne place sa ne uitam impreuna : eu - Ana - povestitoare impreuna cu eu - Ana - personaj. :) Acum stiu ca pot fi DIFERITA doar daca imi doresc asta. De fapt pot face orice daca imi doresc indeajuns de mult. Si voi puteti! V-am pupat pe nas!

Poveste de vara 6

Conectati

Ana sta nerabdatoare in camera ei. Asteapta sa inceapa CSI New York. Nici ea nu stia ce-i placea mai mult la acest serial : misterul din jurul crimelor, descoperirea vinovatilor sau crima insasi ? Nu conta. Din combinatia lor rezulta faptul ca ea statea treza pana fix la 23:45 cand incepea. Considera ca era ora perfecta pentru acest serial , cu exact 15 minute inainte de miezul noptii. Si astazi fusese la cor. Pe drum i se terminase bateria de la MP3, ceea ce o enerva la culme pentru ca nu mai putea sa stea in metrou cu castile adanc indesate in urechi si sa asculte muzica preferata. Insa Ana credea ca orice lucru rau trebuie sa aiba si o urmare buna. (si chiar a avut) Datorita faptului ca nu mai putea sa stea cu castile in urechi (ceea ce o enerva la culme),pe drum a stat si a observat "colegii de compartiment" descoperind ca aproximativ 3 din 5 dintre ei aveau un set de casti bine indesate in urechi. Hei! Daca nu i s-ar fi terminat bateria, ar fi facut parte dintre acei 3 din 5. De ce ne chinuim atat de mult sa ne ascundem unii de altii si sa ne cufundam fiecare in muzica lui ? Poate din cauza superficialitatii ? NU voia sa gandeasca astfel. O irita tot ce era fals, superficial. Incepea sa creada ca in viitorul apropiat nu va mai asculta muzica in metrou, ci mai degraba isi va studia "colegii de compartiment". Ii cam placea sa ii observe pe cei din jurul ei, insa ea era schimbatoare, uneori ii placea sa fie observata, alte ori nu-i placea. Oare oamenilor din metrou le facea placere sa fie observati. Nu prea credea deoarece ei priveau undeva in gol, cu gandul departe , poate nici nu observasera ca erau observti de ea. :D Se simtea ca o spioana. Gata. Se intinde ca sa ia telecomanda televizorului. Era si mai nerabdatoare...

Poveste de vara 5

Dependenta

Ana credea ca toti suntem dependenti de ceva anume. "Nu exista om care sa nu fie dependent de ceva !". Poate ca unii sunt dependenti de calculator , altii de alcool sau tutun. Poate unii sunt dependenti de cereale sau vata de zahar , altii de emisiuni TV sau poate de paste fainoase. Dar Ana de ce era dependenta ? Ea nu voia sa fie dependenta de nimic. Si totusi era si ea dependenta de ceva : de viata de liceu , de prieteni , de piersici , de soare de mare , de nori , de padure , de pasari , de pisici...si daca se mai gandea mai gasea. Cea mai importanta dependenta era cea de viata de liceu. Bine ca , in drum sre cor trecea de 3 ori la dus si de 3 ori la intors pe saptamana pe langa liceu. Ii placea sa-l priveasca , parea pustiu. Doar cativa porumbei rataciti se zareau pe acoperis. Dar dependenta de prieteni ? Si aceasta era importanta . Ana era intr-un fel membra a 4 grupuri diferite si totusi asemanatoare in acelasi timp : trupa de teatru , corul , clasa si grupul de olimpici de la Iasi. Ana le clasifica dupa cum se simtea in cadrul acestora. Corul semana cu clasa deoarece in clasa erau doar 2 baieti si 27 de fete , iar in cor 4 baieti si aprox. 35 de fete. Astfel se facea ca existau mereu neintelegeri intre fete, iar atmosfera era adeseori ciudat de tensionata. Pe de alta parte trupa de teatru semana cu grupa de olimpici. Ana se simtea minunat in preajma lor , simtea ca putea sa fie asa cum este fara sa fie judecata gresit. In celelalte 2 grupuri se simtea privita mereu in detaliu si cautate pentru orice imperfectiune , dar in grupa de teatru si a olimpicilor stia ca imperfectiunile nu sunt bariere , ci sunt acceptate. Stia si de ce : pentru ca acestia erau PRIETENi adevarati. Din nou se aplica teoria prieteniei......ii era dor de ei...

Poveste de vara 4

Astenie de vara

Ce zi ciudata! Ana nu voia sa-si aminteasca nimic azi. Ii voi urma dorinta, nu pot sa ma impotrivesc. Era trista. Trista ? Dar de ce? Nici ea nu stia. Dupa parerea mea , ......hey! stai putin....eu am voie sa-mi exprim aici parerea? Nu ;)) pentru ca sunt doar povestitor...of! Sa revenim. De ce era trista? Ii era frica de ce o astepta, frica sa renunte la sperantele ei. Astazi nu voia sa se simta legata de trecut sau de prezent , voia sa vada doar viitorul. Se simtea rea. Nu-i placea sentimentul , dar trebuia sa-l suporte caci fusese REA. Oare toti oameni se simt rai uneori sau doar ea ? Se gandea la interiorul ei. Oare ne putem schimba opiniile de la o zi la alta? De exemplu, ea merge cu metroul de 5 ani. De la inceputul vacantei, merge de 3 ori pe saptamana. In urma cu o luna, era absolut sigura ca este important sa socializezi , iar comunicarea este cheia armoniei. Dispretuia profund acei oameni care se simteau jigniti pentru simplul fapt ca le era adresata o intrebare in statia de metrou , o intrebare strict legata de circulatia metroului , nimic personal. Acum simtea ca se transformase intr-o astfel de persoana. Pur si simplu fusese nesuferita , i-a raspuns foarte sec unui tip care habar n-avea in ce parte trebuie sa o ia. Problema reala era ca ea stiam foarte bine pe unde sa-l ghideze, dar i-a fost lene sa explice. Nu stia ce o determinase sa reactioneze astfel. Credea ca poate este de vina monotonia. Cine ar vrea sa se plimbe cu metroul de 3 ori pe saptamana , dus - intors , in timpul vacantei de vara ??? Nimeni. Si totusi ea facea asta , se ducea la cor. Poate era din cauza caldurii sau a monotoniei. Dar ea nu voia sa se gandeasca la asta acum. Pur si simplu voia sa se gandesca la faptul ca a fost nesuferita si ca ea de fapt , nu voia sa fie o persoana nesuferita...

Poveste de vara 3

OLIMPIADA NATIONALA DE LIMBI CLASICE
IASI
29 aprilie - 3 mai 2008

Wow! Nu i-a venit sa creada cand si-a vazut numele figurand pe locul al III - lea pe municipiu. Ea si o colega de clasa erau amandoua pe locul III. A fost fericita cand a trecut de la etapa pe sector la cea pe municipiu , dar nu credea ca va ajunge si la cea nationala. Cu timpul incepuse sa invete ca nu trebuie mereu sa plece ureche la toate rautatile lumii. A sosit ziua plecarii la Iasi. Era emotionata si totusi in acelasi timp speriata. Nu mersese niciodata atat de departe de casa ei neinsotita de parinti.
In autocar ii fusese greata pe aproape toata durata drumului. Inca era nesigura pe propriile forte. Presiunea era mare pentru ca toti aveau incredere in ea. De asemenea, mai era un gand ce o apasa. Acolo urma sa o intalneasca pe o fosta colega din generala. In mintea ei era un singur gand: "Nu trebuie sa fiu sub asteptari!" In scurt timp a descoperit ca nu competitia era cea mai importanta parte a olimpiadei. A intalnit oameni care aveau aceeasi pasiune pentru limba latina, nu colegii ei superficiali care comentau tot timpul ca latina este inutila s.a.m.d., oameni care i-au devenit prieteni neconditionat.
Ana s-a oprit din amintire. Ii era groaznic de dor de ei, ii era dor sa rada cu ei , sa manance impreuna cu ei , sau macar sa vorbeasca cu ei. Timpul petrecut la Iasi impreuna cu ei a fost o perioada foarte frumoasa pentru ea. Voia sa o puna de un tron si sa nu lase nimic sa pateze amintirea pentru ca acolo , impreuna cu ei a invatat o lectie mai importanta decat oricare alta : Prietenia este cel mai frumos sentiment de care este capabil omul. Ana stia asta , si totusi ii era dor sa vorbeasca cu ei , sa manance impreuna cu ei sau macar sa rada cu ei...